un elastic de par

l-am cautat cu grija inainte sa plec, fara importanta, dar stiam ca o sa am nevoie de el asa cum am avut si inainte, cand el se ascundea in mirosul greu de lemn al unui sertar. noroc ca-l uit mai mereu prin pantaloni, in buzunarul ala mic din care cu greu pot sa scot vreodata maruntisul si in care raman mereu hartiute ce se dezmembreaza in masina de spalat. zisesem ca ti-l dau inapoi inainte sa plec, dar a ramas acolo si dupa n-am mai vrut sa il scot, il pastram pentru cazuri de urgenta, nopti pierdute in care simteam caldura in fiecare molecula. acum il vroiam pentru o altfel de urgenta, o dimineata lenesa in care probabil parul avea sa-mi fie o ultima grija, prins lejer intr-o adunatura de fire blonde, satene si chiar albe. l-am bagat in pantaloni cu gandul sa ti-l dau a doua zi pe la pranz spre seara, am inchis usa si intr-adevar nu mi-a trebuit pana dimineata. camera nu-mi era prietena decat de-o noapte si parea sa vrea sa ma descopere mai mult decat deja o facuse. peretii albi, pictati de umbre, perdelele care ma aparau de o invazie cruda a soarelui mai harnic decat mine si patul moale ma primisera cu caldura, mai putin usa ce ramasese deschisa, indicandu-mi drumul spre casa. l-am cautat din pricina imaginii ciufulite din oglinda, dar mai mult pentru ca ma simteam obligata sa-l folosesc daca tot nu mai puteam sa ti-l dau inapoi. s-a pierdut destul de repede si pe nesimtite printre perne, gasindu-si un loc bun de odihna pana cand ar fi trebuit sa-l gasesc, strecurandu-l la loc in buzunarul stramt si intunecos. usa a castigat insa destul de repede, privindu-ma absenta doar pe jumatate, asigurandu-se ca o vad destul de des incat sa-i inteleg mesajul. l-am cautat revoltata de timpul pe care si l-a ales sa dispara, si motivata de dorinta de a vedea imaginea aia ciufulita disparand de pe oglinda. poate ca o singura noapte nu i-a ajuns camerei pentru a-mi fi o prietena mai buna, sau poate ca vroia doar sa ma intorc sa o vizitez, oricum nu mi l-a mai dat inapoi. posibil ca nici el nu a tipat prea tare cand il cautam, ii convenea un concediu, spre incantarea ta, caci iti placea la nebunie micul razboi pe care mi-l declarasera niste fire rebele, ondulandu-se in toate directiile. am urmat usa si ea m-a indreptat spre altele, usa de la scara, de la autobuz, o alta usa neunsa din autobuz, usa de la casa, de la camera din stanga scarilor si in sfarsit usa de la camera mea, lipsita de secrete si de intentii ascunse. de el am uitat in ziua aia si mi-am adus aminte doar peste cateva zeci de ore cand mi-ai cerut o explicatie, doar ca nu legata de el. stiu ca si la tine era tot cu imprumut. il luasei de la cineva din Sibiu in ziua in care m-ai sunat sa-mi spui ca ai gasit unul din alea sase orase pentru vara. erai fascinata. am uitat din nou de el pana cand mi-ai spus ca tu l-ai gasit, inseamna ca pana la urma camera nu spera s-o vizitez din nou, dar ca nu te-a placut mai mult decat pe mine. a plecat mai departe sa exploreze marea dupa ce a vazut mai mult decat a sperat vreodata: capitala culturala, orasul lalelor, capitala si litoralul. inca mai astept o vedere de la el, dar fara prea mari sprante, in fond este doar un elastic de par.