locuri pt seminte

stateam acum pe seara la masa cu ai mei. noi trei insirati in jurul mesei de sase persoane, dar care de mult are doar 4 locuri si o latura lipita de perete. era si motanul pe acolo, asezat strategic in spatele meu, ceva mai aproape de bolul lui de mancare decat de masa, doar cat sa-l vada mama. e hot si stie ca mama are o slabiciune pt el, chiar daca nu vrea sa o spuna. imi zice doar mie sa-i rup un pic din snitelul meu, in fine. ma ridic si ma uit la el cu subinteles: "ai reusit si de data asta cersetorule..", ii pun cateva bucatele in bol si imi reocup locul. nici nu-mi aduc aminte cum mi l-am ales. de mica am stat in acelasi loc la masa si la fel si ai mei. mama in capul din dreapta, tata in capul din stanga iar intre ei noi doua, eu si sor-mea. ea spre mama, eu spre tata, ciudat aranjament. noi doua semanam mult, dar pe langa ai nostrii ea semana cu mama si eu cu tata, asta ne-o zice oricine ne vede impreuna, a devenit deja la fel de banal ca "buna ziua" sau "ce mai faci?". nu asta conteaza. eram toti trei la masa, sor-mea era sus, probabil facea dus pt ca auzeam apa scurgandu-se din baia ei in jos, pe tevi. ai mei vorbeau despre ceva legat de servici fara prea multa implicare, cu pauze mari si dese, iar eu ma gandeam sa ies un pic pe terasa mai tarziu. mi-era pofta de pepene rosu. sa-i scot incet semintele, chinuindu-ma cu alea mai ascunse, sa separ miezul rosu de coaja si apoi sa-l tai cubulete. asa imi place mie sa-l mananc, folosind cutitul pe post de furculita. asta vroiam si acum sa fac doar ca felia de pepene din fata mea nu avea seminte, nici gauri pt seminte, nici la vedere si nici ascunse bine in mijlocul feliei..nu avea seminte. aiurea felie de pepene. am mancat-o cu un sentiment ciudat, dezamagita si intrigata in acelasi timp, asteptand sa gasesc macar o samanta ascunsa bine pe undeva, dar degeaba. a ramas doar coaja in nuante de roz si alb cu o dunga verde si destul de dura si atunci mi-am dat seama: mie imi plac semintele din pepeni.