jumatate

vad deja: chiuveta, oglinda, crema de fata cu pata de rimel, creioanele de ochi si fardul portocaliu. vad si restul baii. perdeaua de la cada, cu lebede, a caror culoare s-a scurs de mult, cosul de rufe pe jumatate plin, unde sunt mereu hainele pe care le vreau, vad pana si covorasul din fata cazii pe care imi place sa-mi imprim talpile ude atunci cand ies din dus. la fel de mult cum imi place sa ma joc cu picaturile de apa si sa ma infasor in prosopul moale. undeva deasupra cazii sta uleiul de corp pt bebelushi. era singuru pe care-l mai aveau asa ca l-am luat pe asta. toate imi aduc aminte de graba dinaintea plecarii, dusul facut pe fuga si senzatia placuta a picaturilor de apa alunecandu-mi pe piele, prosopul aruncat pe pat in timp ce eu stau nehotarata in fata sifonierului, fardurile incercate pana cand imi vine ideea salvatoare, tubul de fixativ din fata oglinzii, senzatia ca am uitat ceva fara sa-mi pot da seama ce. chestii enervante, dar pe care le uit repede. uit totul imediat ce ajung in fata. multimea care ma invaluie..oamenii necunoscuti care incearca aceleasi senzatii ca si mine, luminile haotice care ma inconjoara si in final muzica...muzica ce ma duce intr-o alta dimensiune, muzica ce ma transforma. totul se deruleaza repede. soarele, frigul pe care nu-l simt, metroul si oamenii care pleaca la 8 dimineata intr-o zi de duminica, ochelarii de soare, usa si iarasi oglinda, fardurile, cada si covorasul. trairile sunt puternice, iar viata...se simte mai intens ca niciodata. in 2 ore nu mai simt noaptea, nici muzica, doar patul ma linisteste, adorm ascultand sunetele zilei ce imi inunda camera prin geamul deschis. aceleasi sunete ce umplu spatiul dintre mine si sol, fiecare micron din cimentul ce ma sustine la 3 metrii deasupra pamantului. zgomotul se schimba in urechile mele, revine muzica hipnotizanta, ochii inchisi revad multimea, simt lumina care ii orbeste. dispar pe rand si raman eu, intinsa pe terasa..cu ochii spre stele