sfarsit de dimineata

suna. insistent, enervant, aproape plictisit de sunetul sau lung si obosit. imi dau visele afara din pat si incerc sa nu le primesc inapoi, dar imi concentrez energia asupra pleoapelor. se deschid si ele cu miscari adormite, in timp ce un val de lumina imi micsoreaza pupila. imi prabusesc pleoapele si ma intorc cu spatele, dar inca suna, din ce in ce mai tare, din ce in ce mai sacaitor. capul mi se afunda in perna. alarma suna peste doua ore, e sambata oamenilor, lasati-ma sa dorm!!!! de afara nu se aud decat cauciucuri de masini, undeva pe un asfalt indepartat , cocosi care nu au nimerit niciodata o ora fixa si oameni mult prea matinali pt visele mele, care se baga din nou in pat, langa mine. e clar. le imping afara cu mana si incep sa pipai bucata de covor care-mi altereaza somnul. trec peste firele aspre si il gasesc: telefonul, singurul care ma trezeste atat de dimineata. Il duc la ureche si mormai ceva de neinteles chiar si pt mine.
- sunt aici.
ma intorc pe spate si ma uit in pat: jumatate gol, pe jumatate eu. nici pe scaunul de la birou nu esti, decat o rata de plus si umbrela, iar pe fotoliu e aruncat prosopul de cand am iesit aseara din dus.
- inca visez, dar totusi eu nu te vad. Aici unde?
- e deja 9..
- a..aici..
ma cuibaresc mai bine in cearceaf si inchid ochii fericita. te aud spunand ceva despre cateva ore si ca e placut afara, parca si ceva legat de o plimbare..de un tren accelerat…telefonul imi aluneca incet din mana pe perna, lasandu-mi degetele goale langa ureche. adorm. din nou acelasi sunet obosit, din nou acelasi volum in crestere.
- da scuze, am adormit.
- hai, intr-o ora in statie. Nu intarzia!
o ora…in statie…atat retin si imi repet cuvintele astea doua pana le inteleg.
- esti nebun?!?!?! eu inca dorm. si pana sunt gata, pana ajung..pe putin doua ore.
- bine..hai.
- sa nu ma lasi sa te astept!
iau perna in brate si oftez lung, ca si cum as vrea sa simti si tu oboseala care imi lipeste trupul de patul jos. ma intind, alung cearceaful pe jumatatea goala de pat, mai bine erai tu acolo si simt cum talpile apasa covorul destul de aspru cat sa ma incomodeze, destul de moale cat sa imi placa. mai aud dusul si apoi pe mama strigand dupa mine ca iar plec nemancata. nu stiu cat e ceasul, dar nu par sa ma grabesc, doua ore imi sunt destule. soferul microbuzului ingana ceva de bine cand maruntul din mana mea ajunge pe jos, pe sub scaune, printre picioarele unor oameni cu priviri intrebatoare. adun monezile, imi cer scuze si apoi ma refugiez intr-un scaun din spate, cu capul lipit de geam. incerc sa-mi dau seama ce visam mai devreme, dar nu-mi aduc aminte decat o strada cam aglomerata si apoi telefonul cantandu-mi serenade de pe covor. oricum trebuie sa cobor.
pe drum incerc sa-ti insir dimineata mea, dar cuvintele zboara pe langa tine, spre oamenii ce trec pe langa noi, poate ca vorbesc prea tare. renunt dupa ce te intreb cand ai venit, iar tu imi raspunzi ca nici tu nu ai dormit prea mult, prefer sa imi clatesc fata cu sfarsitul diminetii, tinandu-te usor de mana. ma ghidezi si ma las condusa de tine, cu toate ca stiu deja cele cateva minute pana la magazin, straduta intotdeauna aglomerata din spatele lui si in special aleea din fata blocului, pe care ne studiaza mereu cateva babute fara ocupatie. de obicei te opresc si te sarut inainte sa intram in scara doar ca sa le dau subiect de conversatie pt urmatoarea ora si ceva, dar azi imi e prea somn, te las sa deschizi usa si intru cuminte. te duci direct la lift si apesi zdravan de cateva ori un buton probabil mai batran decat tine.
- eu urc pe scari.
te enerveaza scarile asa ca ramai in fata liftului de doar trei persoane, iar sunetul usilor sale inchise ma ajunge din urma pe a saptea treapta. blocul e vechi si treptele inguste, pistruiate de gama larga de culori a pietrelor pe care au calcat mii de pasi. cand liftul incepe sa urce privirea mea e deja sus si ma trage dupa ea..ce etaj era?
- iar ai uitat etajul..
te ridici de pe prag cu miscari incete, completate de un zambet atotstiutor pe care il sting cu aroma de capsuni a strugurelului ce il urasti atat de mult. scara goala tace, topind in liniste sunetului cheii in usa.