Monday, August 6, 2007

mai tarziu o sa-mi dai dreptate

daca as incepe coala asta ti-as pune o singure intrebare, te-as intreba ce iti place la mine. o singura data. rar si cu voce calma, asternand urmele creionului pe hartie, iar tu te-ai preface ca nu ma auzi, ca hartia nu exista. in liniste ar incepe apoi sa curga alta urme negrabite. cum ca nu-ti place balsamul meu de buze si ca te enerveaza momentele in care-ti sunt absenta la doar doi metrii de tine, ca bulinele nu merg cu dungile sosetelor, ca dimineata ceaiul nu miroase a cafea...dupa mi-ai omori placerea in liniste. sa-ti spun ca nu asta te-am intrebat e inutil, mereu imi raspunzi la fel, intr-un act de nesupunere ce-ti asigura starea de bine. la inceput credeam ca nu ma asculti sau ca nu ma intelegi. pentru o perioada chiar m-am intrebat daca tu imi alterezi simturile si poate ca din cauza asta nu rostesc aceleasi cuvinte pe care le aliniez prosteste si pe fuga in ganduri. raspunsul l-am ghicit pe jumatate caci prezenta ta ma afecteaza, doar ca in moduri mult mai profunde si total diferite. sa-ti repet intrebarea nu are rost, ai auzit-o si mai mult de atat, ai prelucrat-o, ai transformat-o in idei proprii, asa ca iti multumesc mut pentru un raspuns pe care nu ti l-am cerut. nici tu nu ai motive sa ma intrebi daca mi-au ajuns cuvintele de dinainte, mi-ai invatat reactiile la fel cum inveti fara sa vrei, facand copiute. tot din copiute stii si ca te-as putea asculta ore in sir raspunzandu-mi la intrebari imaginare, fara sa te intrerup si fara sa imi pierd atentia prin spatiul din jur, mai ales fara sa iti cer raspunsul pe care-l astept, dar ca tocmai nonsalanta mea te obliga sa-ti inchei discursul cu niste cuvinte pe care eu le doresc. creionul incepe din nou sa murdareasca hartia alba si-mi lasa lauri cu o urma de indignare. de data asta iti place cum imi sta ciufulita, dimineata cand pieptanul e departe, noaptea cand in somn eu imi aranjez bretonul sau de fiecare data cand tu ma coafezi. iti place si ca vara ma plimb prin fata ta doar intr-un tricou si in sosete pufoase, care se lasa in falduri in jurul gleznelor. tricoul e mereu al tau, cu doua numere mai mare decat cel pe care mi l-am cumparat saptamana trecuta, dar care-mi vine mai bine decat orice altceva. adori sa ma stii a ta. din aceeasi mandrie iti plac si diminetile in care te trezesti langa mine sau cele in care ma gasesti in bucatarie cu o cana de ceai si ceasca de cafea aburinde, saruturile nevinovate pe coltul gurii. dar cel mai mult te-ncanta sa ma enervezi spunandu-mi ca ma iubesti. mi-ai memorat privirea imbufnata si dintii ce-mi musca buzele, abtinandu-le sa nu te sarute si cel mai probabil asta e gandul cu care te inveselesti mereu. imaginea asta ti-o aduci in fata ochilor de fiecare data cand te uiti distrat la maine si surazi fara motiv. pe foaie mai e loc si pentru datile cand iti spun ca mi-a fost dor de tine caci ploua, pentru lotiunea de corp si faptul ca iti zic “copilu” cand tu esti mare, doar ca in ochi deja iti cad picaturi de somn. oricum, pana ma cunosti mai bine si descoperi unde imi tin creioanele continui sa scriu eu pentru tine, iar cand o sa citesti o sa vezi ca am dreptate.

No comments: