Thursday, October 11, 2007

consumam produse proaspete

consumam produse proaspete, nu conteaza ca sunt mere mari si acrisoare sau intrari de pe blogurile date in urmarire generala, ele sunt mereu proaspete. ciudat e cum reusim. cand te duci la piata, sau mai nou la hipermarket, sa faci cumparaturile nu verifici decat data de fabricatie ori valabilitatea si te multumesti cu asta, nu te duci de cateva ori pana acolo doar ca sa verifici daca au adus niste geluri de dus de abia iesite din fabrica, dar dupa ce astepti sa se updateze antivirusul deschizi repede o pagina de web si rasfoiesti plina de nerabdare lista ta de blogspot-uri. si uite asa iti gasesti mereu calda lectura ocazionala, proaspat asternuta de cineva pe tastura si prin tot circuitul asta numit unitate centrala, necunoscut pentru mine, si ajunsa intr-un final pe monitorul tau, numai buna de infulecat. hmm..delicioase gustari de dupa-amiaza. si ca sa demonstrez ca nici eu nu duc o viata prea sanatoasa, si cam monotona de ceva vreme, poftim masa mea de pranz de vreo luna sau asa incoace: un paragraf oarecum micut, dar consistent,n-am ce zice. sta cuminte in susul paginii si nu ma cearta niciodata ca nu i-am memorat nici pana acum prea bine gustul. il stiu in mare, e diferit de alte arome si-mi dau mereu seama cand mi-e pofta de asa ceva. cuvant dupa cuvant imi amintesc ca urmeaza cate o virgula sau vreun punct, cate o pauza intre inghitituri. cand l-am vazut prima data m-a intrigat atat de mult incat am zis ca neaparat trebuie gustat, sigur o sa fie ceva deosebit si nu m-am mai uitat dupa data la care expira, iar acum e cam tarziu, ambalajul l-am aruncat de cum i-am teminat prima data lectura. asa ca sper sa fie lunga perioada lui de valabilitate, de o luna il tot savurez eu si cred ca o sa ai dureze pana sa mi se ia de gustul lui sau pana sa-i ia locul vreun alt paragraf ceva mai supicios decat el. din pacate nu e ca la supermarket, sa pot gasi acelasi produs, dar de la alta firma, aici e o singura societate producatoare si trebuie sa stau si sa astept ca ea sa gaseasca o noua idee cu priza la public, doar eu nu sunt singurul consumator. e rau cand iti place prea mult o asemenea marca, nu mai poti sa renunti la ea. asa ca obiceiurile mele gastronomice, atat virtuale cat si reale, caci dupa paragraful asta imi trece pofta de mancare, nu sunt tocmai sanatoase, dar nici nu ma plang, doar exista atatea si-atatea deserturi delicioase.

si daca tot sunt la capitolul asta tin sa-ti spun ca mai nou si pufarinele au E-uri, oricat de proaspete ar fi. zilele trecute imi savuram acel “ceva bun”, cu care se intorceau parintii de la servici si pe care il asteptam inca de la ora pranzului, niste pufarine dupa care tanjeam de ceva vreme, cand am remarcat pana unde a ajuns evolutia in industria alimentara. de pe spatele pachetului veneau spre mine tot felul de coloranti, arome indentic naturale, E-uri si cate si mai cate. cred ca voi ramane la bloguri pentru gustarile dulci, cel putin sunt suta la suta naturale.

1 comment:

andra said...

pe al tau l-am consumat deja si mi-a lasat dulceata pe varful limbii:D >:D<