Sunday, November 25, 2007

gaseste-ti pe altcineva

eu, intre fericire si lacrimi: “- pot sa ma culc cu tine de cate ori vreau sau vrei, tot n-o sa fi al meu.”. tu taci pentru cateva momente si surazi de deasupra mea, apoi discutia continua ca si alta data, eu cu privirea in tavan, cautand in albul lui propozitii logice si incercand in acelasi timp sa-ti inteleg vocea pe care o zdrobesti crud de perna.
tot eu, ceva mai tarziu si mai aproape de lacrimi:“lasa-ma in pace..”

“- vrei sa te las in pace? de tot?”
“- vreau sa ma lasi in pace acum.”
“- bine. chemi un taxi?”
“- tot eu?”
“- nu stiu strada..”
“- peles.”
“- numarul?”
“- 14.”
“- ok, sa-mi iau telefonul.”

prea mult pentru mine. mecanic iti opresc mana intinsa si murmur sa stai, ma intrebi ce vreau si iti raspund simplu: “nu vreau sa ma culc cu tine.” , incepi sa razi, imi zici ca sunt proasta. da, uite ca sunt proasta caci nu mai pot sa te iau in brate si sa te sarut fara sa ma gandesc ca o sa dispari din nou, nu mai pot sa ma pierd in tine si in momentele prezentului. stiu ce urmeaza. ma saruti, imi spui ca nu depinde de tine, pe scurt iti tii discursul obisnuit, iar la sfarsit aproape ca iti lipesti fata de peretele racoros, spunandu-mi sa-mi gasesc pe altcineva, e mai bine. haos, neliniste, infiorare, silabele ma lovesc continuu cu puteri crescande. ochii imi sufera pentru fiecare vanataie ce nu ia fiinta pe corpul meu si se varsa pe rosul aprins, transformandu-l intr-un visiniu cumplit care ma instraineaza de tot. sunt pe teritoriu propriu asa ca prefer sa nu mai aprind lumina, stiu drumul pana la sifonier si fiecare raft, iar odata imbracata usa nu mai pare deloc departe. tu ai ramas la fel, nu te-ai miscat nici macar un centimentru, parca iti e frica sa nu te loveasca si pe tine vorbele de mai devreme, cu toate ca s-au pierdut de mult in ritmurile melodice de la radio. prin intuneric simt gresia, capul scarilor si o cutie de servetele, pe mine crezand ca te-am pierdut si te aud coborand. dar nu te-am avut niciodata, nici macar nu pot sa te pierd. in schimb pot sa te las sa ma readuci in pat, pot sa ma culc cu tine si sa-ti reprosez ca ti-e frica, pot aproape sa adorm in bratele tale, cu fruntea lipta de trupul tau caldut.

dintre noi, eu sunt cea care arde.

7 comments:

andra said...

su-perb cata...a meritat asteptarea..prima fraza m-a atins profund...:) >:D<

Kriss said...

speechless...
tot ce pot sa spun e k in timp ce citeam imi veneau in minte aceleasi cuvinte uzate de prea mult timp "nu exista nu pot, ci numai nu vreau"...dar ei mereu se ascund dupa "nu pot"...atat de inconsienti...
insa tu ramai puterea...and that's why u will never lose anything
impresionant my sweet child >:D<

Catalina said...

mersi mult crissu :*
stim prea bine amandoua povestea cu "nu pot" si cata frica simt fara sa-si dea seama

si bisku..stii deja cat conteaza parerea ta pentru mine, deci iti datorez un "multumesc" profund
:*

AndreiK said...

deep indeed....acu cred ca sunt a mia persoana care o sa intrebe asta si deja stiu ca te-ai gandit destul la intrebare :))...vrei sa te faci scriitoare? ;) scrii foarte misto :D

Aurora's Garden said...

Super, intr`adevar...pot spune ca m`am regasit in aceasta postare...

Pacat [sau poate norocul meu] ca acel "gaseste`ti pe altcineva" vine urmat, dupa o perioada de cateva zile, de un "chiar ai vrut sa fie ultima intalnire?"...

Minunata postare, aproape mi`au dat lacrimile... >:D<

Catalina said...

mersi mult :)
pentru mine n-a mai urmat nimic si deja s-au implinit cateva luni asa ca te poti considera intr-adevar o norocoasa..
:*

Anonymous said...
This comment has been removed by a blog administrator.