Wednesday, January 9, 2008

mersul trenurilor

[ … ]

- e cam tarziu, si prea departe sa te razgandesti. poti sa zici ce vrei, stii ca am dreptate.
si oricum, ce-ai putea sa faci? sa ma lasi singura? nu cred, pentru ca nu mi-ai strica ziua atat de copilaresc si mai ales pentru ca n-ai suporta indiferenta pe care ti-as servi-o la intoarcere, cand oricum va trebui sa-ti oglindesti ochii intr-ai mei. sa pleci singur de aici? n-ai curaj sa faci scamatoria asta, doar stii bine ca m-as si m-ai pierde. si nu te mai uita perplex la mine, mai bine inchide ochii si saruta-ma.
- ma cunosti destul de bine, dar inca nu suficient.
- atunci poate ca totusi n-aveai de gand sa-mi spui ca ma incrunt cand sunt furioasa, dupa ce te-ai fi oprit din ras !
- nu prea. vroiam doar sa-ti zic ca te iubesc si apoi sa plec.
- taci, stii ca urasc sa se joace cineva cu asta., plus ca mi-ai spus-o simplu aseara: tii la mine, dar fara sa ma iubesti.
- chiar te incrunti cand ai nervi, esti simpatica.
- simpatica sau nu, mi-a inghetat fata de la atat vant si zapada. hai sa mergem.
- eu nu ma joc.
- nici eu cand zic ca am inghetat. hai sa mergem, n-am chef sa ma rog de tine.
- aseara nu stiam ca poti sa ma dai jos din pat cu noaptea-n cap si sa ma aduci pana aici, la fel cum nu stiam ca te iubesc.
- inceteaza si hai, chiar nu mai am chef. acasa m-asteapta un tort si niste lumanari in care sa suflu si-as vrea sa-mi pun mai repede dorinta aia.
- te mai asteapta si niste explicatii care trebuie date, i-ai cam lasat cu ochii-n soare azi.
- nu tortu ala, vorbesc de cel pe care o sa mi-l cumpar singura, restu mai asteapta pana maine. multumit?
- nu pana nu plangi.
- poftim???
- ziceai ca vrei sa afli cum e sa plangi de ziua ta, nu? crezi ca poti sa mai astepti inca un an?
- da bine. am zis-o pentru ca deocamdata nu ma iubeste si nu ma intelege nimeni atat de mult incat sa-si dea seama ca nu glumesc. degeaba vrei sa pari viteaz, chiar dac-as plange, ai incerca sa ma opresti dupa cateva lacrimi!!
- …
- bine..pleaca, dar eu nu vin dupa tine.

[ … ]

a plans pe drumul spre casa si a doua zi la telefon. fusese ziua ei.

expira in 2008

se pierde printre fulgii de nea si se asterne peste un motor uitat de timp, se rostogoleste intr-o bila rece de omat si se sparge intr-un profil aspru de atatea primaveri ce i-au intunecat ochii. din primavara creste in petale de ghiocei si parfumeaza un martisor, iar mai departe isi strecoara aroma pe o piele calda, asteptand o noapte luminata in care sa curga in ceara topita. se desprinde din inclestarea fagurelui si se ascunde prin caldura lui cuptor, mai coboara de abia la primul zbor al frunzelor aramii, sfaramandu-se sub talpi grabite. iar pana la urmatoarea zapada se dizolva si piere.

e anul meu. si e plin de sentimente.


[ pentru ca toti scriu despre ce isi doresc, eu am scris despre ce stiu...]